Istoria locala - Localitatile comunei in epoca feudala

Index articol
Istoria locala
Cuvant inainte
Cadrul geografic
Clima
Vegetatia si fauna
Primele atestari arheologice si documentare
Localitatile comunei in epoca feudala
daturile urbariale
Toate paginile

 

 

Daturile urbariale

Daturile urbariale de către iobagi erau: 33/4 medii de unt topit (în bani o medie era de 17 crăiţari), 7.1/2 claponi (cocoşi castraţi), echivalent în bani cu nouă crăiţari, 7.1/2 pui ce valorau 3 crăiţari, 45 de ouă ce valorau 3 crăiţari.

Din nonă şi dijmă se percepeau anual: 28.1/2 metrete de Pratislava grâu mixt şi 51 metrete dacă era amestecat cu secară, ceea ce se ridica la 24 florini 33.1/2 crăiţari; 6.1/8 metrete de Bratislava ovăz a 25 crăiţari metreta în total 2 florini 33.1/8 crăiţari. Se percepea de asemenea 7/8 metrete de sămânţă de cânepă în valoare de 1 florin metreta totalizând deci 52.1/2 crăiţari. Erau luate 57.1/2 metrete de Bratislava porumb în ştiuleţi a 10 crăiţari metreta adică 9 florini şi 9/10 crăiţari. Cei 99 de snopi de cânepă a 1 crăiţar snopul valora 1 florin 39 crăiţari. Din răscumpărarea stupilor se percepeau 49.4/5 crăiţari, iar din 13 miei în natură a 30 crăiţari bucata totalizează 6 florini 30 crăiţari.

Din alte răscumpărări se obţin 2 florini şi 6.2/5 crăiţari. Erau răscumpăraţi 4 iezi a 18 crăiţari bucata obţinându-se un florin 12 crăiţari. Banii creştinătăţii se cifra la 9 florini 3/5 crăiţari şi erau obţinuţi de la iobagii care nu aveau produse în anul respectiv. În total din dijmă se obţinea un venit anual de 50 florini 45.29/45 crăiţari.

În localitate exista: pădure bună situată pe dealuri şi care era plină cu ghindă. Suprafaţa era aproximativ de o oră mare. Omul s-a obişnuit să taie aproximativ să taie aproximativ 150 stânjeni de lemne din pădurile înconjurătoare. Din ghindărit se obţine un venit de 70 florini 141.3/5 crăiţari, iar din lemne 48 crăiţari. Total general al veniturilor din localitate se ridicau la 464 florini 8 crăiţari. Această localitate era inclusă în clasa a II-a având teritoriul deluros şi cu coline, deci îşi menţine clasificarea. De la E la V, teritoriul este lung de o oră, ca lăţime este de o jumătate de oră. La E se învecinează cu posesiunile episcopale Mierlău şi Lăzăreni, la S cu posesiunea episcopală Gepiş, la V cu posesiunile episcopale Oşand şi Sititelec şi prediul capitular Babocea. La N se învecina cu posesiunea capitulară Şauaeu, şi cu cea episcopală Cordău.

Înainte de a trece la analiza din acelaşi punct de vedere a localităţii Mierlău, atragem atenţia asupra coroborărilor datelor care vor fi enumerate cu foto 3, care redă aspectul satului Mierlău la anul 1773. În mărime naturală harta fotografiată are dimensiunea a două coli ministeriale alăturate, harta fiind colorată. Satul era străbătut de două drumuri care se întretăiau perpendicular, satul fiind înconjurat de păduri. De – alungul drumului principal (pe direcţia E - V) erau aşezate casele în marea lor majoritate iar drumul secundar (pe direcţia N - S) doar o mică parte dintre case pe partea stângă a drumului principal.

În total sunt trecute 59 de case, biserica şi cimitirul. Ne pare rău că în dreptul vetrelor caselor nu a fost scris numele posesorului poate putem descoperi continuitatea aceleaşi familii pe aceiaşi vatră timp de 207 ani lucru care ar fi fost foarte interesant.

Trecând în revistă localitatea Mierlău în anul 1778 vom consemna conform documentelor că centrul urbarial se ridica la 57 florini, taxa cazanelor de ţuică era de 6 florini 48 crăiţari. Arenda băuturilor şi cârciumăritului domenial se cifra la 15 florini.

Daturile (obligaţia în natură) urbariale ale iobagilor constau din: 4.3/4 medii de unt topit valorând 1 florin 20.3/4 crăiţari, 9.1/2 claponi în valoare de 1 florin 25.1/2 crăiţari, 9.1/2 pui, adică 28.1/2 crăiţari şi 57 ouă valorând 14.1/4 crăiţari. În aceleaşi condiţii ca la Şumugiu era răscumpărat viţelul cu 11.1/4 crăiţari.

Din nonă (a noua parte din dijmă) a 10 –a parte erau date: 9 metrete de Bratislava de grâu mixt, adică 7 florini şi 39 crăiţari, 2 metrete de Bratislava de ovăz care în bani erau 50 crăiţari, 1.1/8 metrete seminţe de cânepă sau în bani 1 florin 7.1/2 crăiţari, 43.2/2 metrete de Bratislava porumb în ştiuleţi valorând 7 florini 11.1/4 crăiţari. Erau răscumpăraţi 88 snopi de cânepă cu 1 florin 28 crăiţari, iar stupii cu 59.1/5 crăiţari. Pentru cei 4 miei în natură se dădeau 2 florini iar pentru un ied 18 crăiţari. Banii creştinătăţii se cifrau la suma totală de 18 crăiţari.

În acest sat existau: păduri mari cu arbori şi cu ghindă, fagi, ulmi şi alte soiuri. Pădurea este de o oră şi jumătate de mare din care omul poate tăia anual fără să producă prejudicii 150 stânjeni de lemne de foc şi 6000 de pari. Din ghindărit se obţine un venit de 81 florini, iar din lemne şi pari 40 florini 30 crăiţari. Venitul total al posesiunii este evaluat la 422 florini 42 crăiţari.

Teritoriul acestei posesiuni este de clasa a III-a (deci din anul 1770 când este în clasa I-a Mierlăul coboară la clasa a III-a) în lungime la E – V de 2 ore, iar în lăţime N – S, de 1 oră. Vecinii: E – posesiunea premonstratenză Hidişelu de Jos, cu cea episcopală Calea Mare, la S cu posesiunea episcopală Lăzăreni, la V cu posesiunea episcopală Şumugiu, iar la N cu cea din Cordău (revedeţi foto 3).

Se impun tragerea unor concluzii pe marginea conscrierilor din anii 1770 şi 1778, pentru aceste două localităţi. Mai întâi am subliniat că primele conscrieri sunt foarte generale dând o serie de informaţii vagi despre localităţi. În cazul conscrierilor din 1778 cele două localităţi sunt foarte bine analizate, le sunt enumerate toate obligaţiile funcţie de productivitatea pământului şi de numărul locuitorilor (a contribuabililor). Faţă de anul 1770 în 1778 Mierlăul este trecut în rândul localităţilor de clasa a III-a, pe când localitatea Şumugiu îşi menţine clasificarea.

Din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea atrage atenţia o plângere adresată la 27 iunie 1783 autorităţilor deoarece deşi stăpânul de pământ începe să fie receptiv la transformările care se petrec în viaţa socială a ţărănimii se ajunge la această situaţie. Din anul 1777 ne-a rămas o listă ce cuprinde locuitorii din Hidişelu de Sus care au efectuat 233 şi ¾ zile de muncă manuală pentru comitat (ca lucrări publice).

Aceşti locuitori adresează plângerea de mai sus în care declară că:

1. După ce ni s-a dat urbariul acesta a fost respectat de domeniu doar un an. În al doilea an provizorul de atunci Simleţi Mihai a măsurat hotarele noastre silindu-ne atât în privinţa prestărilor de robotă cât şi a celorlalte daturi şi de atunci în felul acesta prestăm.

2. Nu se ia în considerare că drumul e greu sau nu, că e timp rău sau nu, ci iarnă, toamnă, vară sau primăvară trebuie să transportăm de 2 ori pe săptămână lemne.

3. La sfârşitul anului nu obişnuieşte să întocmească o listă, ne mână neîncetat la lucru şi sfârşitul anului ne găseşte totuşi cu restanţă.

4. Imediat după Sf. Maria interzice accesul în păduri unde se găsesc puţini stejari care produc ghindă şi dacă vreun animal intră acolo atât mare cât şi mic pentru fiecare animal paznicul domeniului ia câte un gros.

5. În timpul ghindăritului indiferent de câtă ghindă se produce porcii noştri n-au voie să intre acolo, ci doar după ce ghinda se consumă ni se aferă să arendăm dacă ne convine.

6. Păşunea pentru animalele noastre a fost arată în parte de către stăpân în toamna trecută şi însămânţată. Cealaltă parte o ară acuma în vederea însămânţării pe anul viitor.


METEO
Utilizatori Online
Avem 19 vizitatori online